Eisoptrofobia este o fobie limitanta suferita de un sector ascuns al populatiei. In acest articol dorim sa vorbim despre definitia sa, precum si despre variabilele care ii influenteaza aspectul si care alimenteaza frica.
Oglinzile reflecta imaginea corpului nostru, dar sa nu uitam ca perceptia si evaluarea lor depasesc cu mult ceea ce returneaza in mod obiectiv. In aceasta experienta, unii pot arata draguti; altii, nefiind atat de amabili cu ei insisi si unii vad lucruri care nu sunt in realitatea lumii, ci sunt in realitatea lor psihica. Acesta din urma este punctul de referinta pentru acest articol, deoarece datorita lui putem explica ce este eizotrofobia si care sunt caracteristicile ei.
Este o teama irationala si intensa pe care o traieste o persoana cand isi vede propria imagine intr-o oglinda sau ceva care provoaca panica sau teroare. Indiferent de obiectul care provoaca frica intensa, anxietatea este factorul comun si epicentrul eizotrofobiei .
Superstitia este un alt aspect al acestei fobie pe care persoana o leaga de propriul destin si de anii de ghinion care ar insoti deteriorarea unei oglinzi; De asemenea, in imaginatia lui ar iesi o reflexie a oglinzii care sa-i faca rau, ceea ce i-ar intensifica ideile irationale.
Persoana care sufera de eizotrofobie stie ca frica pe care o sufera este absurda, dar nu o poate evita din cauza relatiei sale stranse cu credintele culturale. Vazandu-se intr-o oglinda, crede ca i se poate intampla ceva rau, de parca ar fi o propozitie.
Cumva, in observarea propriei noastre reflectii, este in joc si privirea celorlalti, adica tinem cont de perceptia pe care credem ca celalalt o are despre noi, despre corporalitatea si actiunile noastre, fara sa observam ca aceasta imagine nu este reprezentarea absoluta a ceea ce cineva este si poate deveni cu adevarat.
Caracteristicas de la eisoptrofobia
Eizotrofobia poate aparea brusc dintr-o stare de calm sau de anxietate. Deoarece este o fobie specifica, DSM 5 expune unele dintre cele mai comune simptome:
- Accelerarea ritmului cardiac.
- transpiratie
- Greata si ameteli.
- Simtiti lipsa de respiratie.
- Pierderea simtului realitatii.
- Senzatie in afara ta.
- Evitarea oglinzilor.
- Anxietate crescuta.
- Frica intensa.
Simptomele de mai sus nu ofera diagnosticul pentru a identifica ca pacientul are aceasta fobie; poate doar trasaturile lui. Prin urmare, este important ca orice diagnostic sa fie pus de un specialist cu pregatire si experienta.
Fobiile sunt la cheremul oricui le poate invata sau le dobandeste. In plus, exista persoane care sunt mai vulnerabile la dezvoltarea unuia, asa ca vor cauta sa evite obiectele de care este posibil temut; in acest caz, oglinda sau ceea ce reprezinta in raport cu reflexia pe care este capabila sa o proiecteze.
Rolul evitarii
Evitarea este un comportament inerent, normal, care ne indeparteaza de un posibil pericol pentru a evita o situatie suparatoare si joaca un rol crucial in consolidarea fobiilor. In cele din urma, acest comportament este cel care hraneste frica si o face din ce in ce mai mare .
Cauzele eizotrofobiei pot fi gasite in evenimente traumatice, ale caror emotii si sentimente vor fi deplasate in oglinda, marcate ca obiect al fobiei si in iubirea de sine si conceptul de sine, deoarece ideile irationale au multa putere de schimbare si conditionare. perceptia si sentimentele despre reflexia pe care ni-o prezinta oglinda.
Interventie in eizotrofobie
Una dintre cele mai eficiente interventii pentru a atenua trasaturile eizotropobiei este expunerea treptata la obiectul de temut. Durata expunerii va depinde de variabile precum intensitatea fricii sau gradul ei de generalizare. Rezultatul acestui tip de terapie va fi pozitiv in functie de modul in care terapeutul explica si propune exercitiul.
Psihologul trebuie sa aiba angajamentul pacientului de a ramane in fata stimulului fobic pentru a nu scapa de acesta, cu intentia ferma ca anxietatea sa dispara. Incurajeaza-l sa interactioneze cu stimulii, in acest caz oglinda, pe cat posibil, pentru a-si reduce anxietatea, pana cand aceasta se reduce foarte mult sau dispare complet.
Pasii de urmat pentru ca fobia sa scada sunt urmatorii:
- Expunerea la stimuli reali, stimuli virtuali si stimuli imaginati.
- Modelarea expunerii stimul.
- Relaxare impotriva stimulului fobic.
- Restructurarea cognitiva.
- Desensibilizarea stimulului fobic.
Se recomanda ca interventia sa fie planificata tinand cont de ritmul si perseverenta fiecarui pacient, cu scopul de a-si recupera stima de sine si de a castiga increderea in sine.