Respectul de sine este un element esential in construirea stimei de sine. Nu trebuie sa fii perfect pentru a fi demn si valoros.
Stima de sine si respectul de sine sunt doua concepte care sunt strans legate, dar au diferente importante. In primul rand, ambele sunt absolut esentiale pentru a putea atinge implinirea si libertatea in ceea ce priveste propria noastra viata. Daca ne lipseste vreunul dintre aceste ingrediente, vom fi expusi abuzului din partea altora, dar, mai ales, de catre noi insine.
Nu degeaba stima de sine si strategiile de dezvoltare a acesteia capata din ce in ce mai multa importanta in societatile noastre. Trebuie sa ne iubim pe noi insine pentru a iubi si a fi iubiti. Cu toate acestea, respectul de sine este, de multe ori, marele uitat in cadrul liniilor directoare pentru a atinge iubirea de sine. Din acest motiv, in acest articol vom cunoaste acesti doi termeni si diferentele lor in profunzime.
Stima de sine si respectul de sine
Sa incepem prin a oferi o definitie precisa a ambelor concepte, care ne va ajuta sa le cunoastem adevaratul sens. Putem considera stima de sine ca fiind ansamblul perceptiilor pe care o persoana le are despre sine si evaluarea pe care o face despre acestea. Este, asadar, despre modul in care ne vedem pe noi insine (cu aspectul, caracterul si personalitatea noastra) si despre evaluarea pe care o facem acelei imagini.
Astfel, un individ se poate percepe ca fiind atractiv, inteligent si carismatic si poate evalua pozitiv aceste calitati. Pe de alta parte, o persoana poate fi vazuta ca timida, stangace si excesiv de slaba si confera acestor aspecte o valenta negativa. In acest fel, stima de sine a primului va fi pozitiva in timp ce cea a celui de-al doilea nu va fi atat de pozitiva.
Pe de alta parte, respectul de sine poate fi definit ca gradul in care un subiect arata respect pentru sine, pentru opiniile, nevoile si sentimentele sale. Este vorba despre consideratia pe care o persoana o are despre sine ca pe cineva valoros si demn. Un fapt care se reflecta in actiuni concrete precum capacitatea de a stabili limite, de a te exprima asertiv si de a-ti trata corpul si emotiile cu consideratie.
Diferentele dintre stima de sine si respect de sine
Dupa cum se poate observa din definitiile de mai sus, acestia sunt termeni cu diferente teoretice evidente si implicatii practice diferite. In timp ce stima de sine este despre evaluare, respectul de sine este despre acceptare. In primul caz vorbim de a face o evaluare pozitiva sau negativa a noastra, in al doilea de a ne considera demni pur si simplu pentru ceea ce suntem.
Stima de sine corespunde cu ceea ce gandesc si simt despre mine, iar respectul de sine cu modul in care ma tratez. Totusi, vorbim despre concepte strans legate. Cand ai o stima de sine scazuta, este extrem de comun ca respectul de sine sa fie remarcat prin absenta sa.
Daca am o imagine proasta despre mine si ma evaluez negativ, acest lucru va duce la un comportament abuziv din partea mea, care va include tolerarea abuzului celorlalti. Cei care nu se iubesc nu se simt indreptatiti sa ridice vocea sau sa-si apere nevoile. Se percepe pe sine ca lipsit, insuficient si inferior, asa ca tinde sa fie multumit si supus pentru a obtine aprobarea externa pe care nu si-o acorda.
Dimpotriva, cei care se bucura de o stima de sine sanatoasa se trateaza cu dragoste si consideratie si cer acelasi tratament de la cei din jur. Cand cineva se iubeste pe sine, inevitabil se respecta si cere respect. Totusi, relatia functioneaza si in sens invers: pentru a-ti face o evaluare pozitiva, trebuie sa inveti sa te accepti neconditionat.
Nu te evalua, accepta-te
In mod clar, ca oameni, toti avem defecte si facem greseli. Nu suntem perfecti, dar suntem intotdeauna demni. Nu trebuie sa ai cele mai bune calitati pentru a incepe sa te respecti. In timp ce stima de sine iti cere motive pentru a te iubi, respectul de sine te iubeste neconditionat.
De aceea nu vei ajunge niciodata la adevarata implinire pana cand nu vei incepe sa te accepti cu luminile si umbrele tale. Pana cand esti capabil sa-ti pretuiesti virtutile si sa-ti asumi defectele fara vina. Ai dreptul sa fii imperfect si sa fii fericit. Lucreaza asupra ta, imbunatateste-te, dezvolta-te, dar tine mereu cont ca demnitatea ta nu este negociabila. Iti apartine din momentul in care te-ai nascut.
Asa incepe sa aiba grija de tine, sa te prioritizeze, sa-ti asculte nevoile si sa-ti apere drepturile. Cu fiecare pas iti vei descoperi valoarea intrinseca, vei creste stima pe care o simti pentru tine, nu pentru ca esti perfect, ci pur si simplu pentru ca esti.