Cand vorbim despre tratamentul dislaliei, este necesar sa se tina cont de o abordare multidimensionala, deoarece nu pare in general izolat; Face parte dintr-un grup de simptome cu cauze multiple si variate, drept consecinta a caror dificultate apare.
Este necesar sa se concentreze tratamentul intr-un sens mai larg, orientandu-l catre toate acele aspecte care afecteaza vorbirea, usurand copilul sa corecteze defectele de vorbire pe care le prezinta. Din acest motiv, este necesara realizarea maturizarii neurologice si psihice.
Daca tulburarea este foarte grava, are consecinte asupra caracteristicilor si reactiilor psihologice ale copilului si poate genera probleme de personalitate si adaptare; La fel, aceste probleme pot da nastere la tulburari de vorbire si limbaj.
Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat prognosticul este mai bun. Dar este vital sa nu se confunde dislalia functionala cu dislalia de dezvoltare . Daca articulatia defectuoasa persista dupa patru ani de viata, aceasta poate fi deja considerata patologica si va trebui inceput un tratament adecvat.
Daca nu este tratata corespunzator, defectul va persista in timp, organele responsabile de vorbire (cum ar fi gura, limba…) isi pierd plasticitatea si agilitatea iar corectarea lui va fi mai costisitoare. In plus, a nu trata pronuntia incorecta inseamna a impiedica dezvoltarea psihica a copilului, generand probleme atat la nivel social, cat si scolar.
Tratamentul dislaliei necesita, ca parte fundamentala, colaborarea parintilor , care trebuie ajutati sa inteleaga modul in care pot contribui pozitiv la copil.
Inainte de a incepe un tratament, este necesar sa vedem ce aspecte sau functii nu au dobandit o dezvoltare adecvata. Prin urmare, tratamentul este intotdeauna individualizat .
Putem gasi doua modalitati de tratament diferite:
- Tratament indirect : exercitiile au ca scop imbunatatirea functiilor care afecteaza exprimarea limbajului oral. Acest tratament trateaza aspecte la fel de variate precum respiratia, psihomotricitatea, perceptia si discriminarea auditiva, agilitatea organelor vorbirii (gura, limba, palatul…). Nu toate aceste functii sunt de obicei afectate cu aceeasi intensitate. Este necesara o baza de maturare prealabila inainte de a incepe tratamentul direct.
-
tratament direct: exercitiile urmaresc realizarea articulatiei perfecte si automatizarea sau integrarea acesteia in limbajul spontan. Exercitiile de articulare sunt individuale si se fac in fata oglinzii, care va arata pozitiile si miscarile caracteristice ale organelor de articulare, necesare fiecarui fonem. In acest fel copilul va putea sa le observe si sa le imite. Este important ca, din moment ce copilul cu dislalie a consemnat puternic relatia dintre lucru si cuvantul care ii suna corect, fonemul gresit articulat sa nu fie corectat, ci mai degraba predat unul nou, astfel incat atunci cand il primeste, sa inlocuiasca. cel gresit. In rest, copilul se concentreaza doar pe corectarea articulatiei prost stabilite, gandindu-se la noile pozitii, creand astfel tensiune inutila in organele vorbirii.Trebuie create noi sunete corecte pentru a le inlocui pe cele vechi eronate.
Ambele tratamente vor urma o dezvoltare paralela , incepand intotdeauna cu cel indirect pentru a facilita lucrul ulterior cu o anumita articulatie; odata ce aceasta este inceputa, tratamentul care vizeaza functiile care sunt legate de articularea fonemelor va continua in acelasi timp.